5 / 5 – Pe urmele lui Stefan pana in Cetate

Pentru ca la noi comunicarea are si momente mai slabe, ne-am pomenit ca am scris doi despre acelasi eveniment, respectiv ultima intalnire ( 5/5). Ca sa fie totul ok am zis sa postam ambele articole si cine va fi interesat le va citi oricum. Asadar…

1.

Iata a venit si randul ultimei patrule sa organizeze o activitate. 13 martie: zi cu noroc pentru organizatori si tot cu noroc pentru participanti cand s-au dat premiile in ciocolata, napolitane si bomboane. Zi frumoasa, numai buna de cercetat, ne-am intalnit entuziasmati in statia din centru, am asteptat intarziatii dupa care am trecut la treaba. O mica orientare intr-o insorita zi de duminica, ce s-a lasat la sfarsit cu mai multe jocuri amuzante, ne-a prins pe toti in concursul pentru puncte. Impartiti in 3 patrule, am pornit pe rand in cautarea indiciilor pe traseul Centru – Cetatea de Scaun.

(A, si sa nu uitam de enigmele care au dat startul orientarii, care probabil datorita Corinei si Nataliei majoritatea se stiau, cat si de baloanele umflate legate la picior pe care trebuia sa le pastram intacte pana la sfarsitul orientarii).

Lipa-lipa lipa-lipa, am cules indicii, am ghicit ghicitori, am facut troc cu chibrituri si am vandut bomboane sa facem si noi un ban cinstit. Ajunsi la cetate ultimul indiciu a fost sa ne introducem in cetateJ). Am facut cate-o hora asa frumoasa, traditional romaneasca, timp in care sus ne asteptau jocurile pregatite de organizatori.

Mai intai mirificul joc ‘introdu banutul in pahar’ sau ‘introdu banutul care e pe frunte in paharul care e in pantaloni’. A, si fara maini desigur. Voluntari din fiecare patrula si-au demonstrat aptitudinile indeplinind aceasta provocare si in acelasi timp acumuland puncte pentru patrula sa.

Minitraseul! Foarte frumos, cate un voluntar avea sa parcurga legat la ochi si indrumat de coechipieri un minitraseu care se termina cu putina balaceala intr-o mega balta din apropiere!

Lingura si capacelul de la lumanare.. Cu o lingura legata la spate, trebuia sa impingi capacelul pe o anumita distanta stabilita. Competitie stransa, mult suspans si coechipieri care-i sustineau pe voluntari! Suportul moral era foarte important in acele clipe grele cand te luptai cu un capacel de lumanare.

A urmat apoi ‘ sparge baloanele echipelor adverse’ . Aceste baloane, legate de picior, trebuiau sa fie aparate cat mai bine cele ale celor din patrula ta si distruse cat mai bine cele ale celor din echipele adverse. S-a lasat cu distractie si pocnituri !

Un alt joc a fost cel cu bricheta si faina.. Cate 2 voluntari din echipe diferite, legati la ochi, s-au luptat sa stinga ‘primii’ flacara brichetei.. sau mai degraba sa se murdareasca primii cu faina! (bricheta fiind inlocuita cu un pumn de faina)

Iar in final, ziua s-a incheiat cu pregatirea unei scurte piese de teatru, aceasta fiind in relatie cu cadrul in care ne aflam si anume Cetatea de Scaun. Au fost 3 teme de intepretat si anume: Moartea lui Stefan cel Mare, Stejarul din Borzesti, Stefan cel Mare si Baiazid.

Trebuie mentionat ca ni s-au oferit ca materiale pentru crearea unui cadru sau a vestimentatiei cate un sul de hartie igienica pe care l-am investit in a ne costuma!

Ca o concluzie, a fost o zi frumoasa si multumim organizatorilor (Demi, Andreea, Sorina si Goe) pentru distractie si mai ales dulciurile de la sfarsit!


Traditionalul “Numai bine!”,

Diana


2.


“Iuhuu!”, “Yuppy!!”, “Yeeey!” si toate exclamatiile de bine ce se pot alatura celor precedent scrise le asez aici, inclinandu-ma in fata celor care au organizat ultima iesire, incheind astfel sirul primelor 5 intalniri scout propuse de exploratorii suceveni. Mixul de soare, natura, aer de primavara si voie buna ne-a facut sa gustam din plin iesirea de duminica presarata cu momente speciale, distractie si sa intetim spiritul competitiv din noi.

Mi-e greu sa va spun in detaliu cum a decurs intalnirea si nici nu vreau acest lucru pentru a va face in ciuda celor care nu au putut lua parte si sa va incit pe cei care inca nu sunt cercetasi si doresc sa faca ceea ce facem noi :P . Asadar, o sa ma limitez la a va povesti momentele care mi-au placut mie cel mai mult. Buuun!

Iesirea s-a desfasurat sub forma unei orientari avand ca punct de plecare centrul Sucevei si ca destinatie Cetatea de Scaun. Am fost repartizati in 3 patrule (ocazie cu care am cunoscut si cativa oameni noi) si, la o distanta de 15 minute, am plecat la drum, unde a trebuit sa gasim diferite indicii pentru a putea ajunge la capat. Traseul a fost interesant si ma gandeam ca ajungand la cetate totul se va termina. Dar de fapt de abia acolo a inceput! Am uitat sa mentionez mai devreme primul lucru care mi-a placut inca de la inceputul orientarii: am fost nevoiti sa ne legam cate un balon in jurul gleznei astfel incat sa atinga pamantul cand mergem si sa-l purtam pe intreg drumul. Daca ajungeam cu el la destinatie primeam puncte, daca se spargea, pierdeam puncte, evident. Funny, nu?

Mai devreme sau mai tarziu, fiecare patrula a ajuns la cetate. Pe pod ne-a intampinat Sorina care ne-a spus ca putem trece doar daca facem o hora si cantam in acelasi timp; misiune nu foarte grea care ne-a dat prilejul sa ne exteriorizam latura artistica (frumos spus, dar nu a sunat chiar asa de placut si nici hora nu era demna de dat la “Etno TV”).

Apoi au urmat jocuri in cetate, multe si frumoase, ingenioase si captivante (de toate pentru toti) : traseu ce trebuia sa-l parcurgem legati la ochi si ghidati de ceilalti oameni din patrula, spartul baloanelor de la picioarele adversarilor, suflatul in bricheta(sau in faina), impinsul lumanarii cu o lingura legata la spate si altele, la fel de interesante. A fost o competitie acerba in care am strigat cat ne-au tinut plamanii ca sa ne incurajam coechiperii, in care am “luptat” pentru puncte si in care am ras mult de tot. S-a creat o stare de spirit pozitiva si fiecare joculet, prin farmecul lui, ne-a condus spre elatie si a amprentat o amintire frumoasa pentru fiecare din noi.

La final, ca proba de departajare, ni s-a cerut sa interpretam diferite scene de teatru, avandu-l in rol principal pe Stefan cel Mare. Pentru recuzita ni s-a pus la dispozitie cate o rola de hartie igienica, organizatorii lasandu-ne sa inventam niste costume care, cu cat erau mai traznite, cu atat erau mai bine punctate. Patrulei noastre ne-a fost data sa interpretam scena “Stejarul din Borzesti” si, spre surprinderea noastra, am remarcat ca a fost aleasa castigatoare.

Castigatori? Cu certitudine ca toti am fost la fel de buni si inventivi. Chiar daca una dintre patrule a castigat premiul cel mare (ciocolata alba aerata), prefer sa cred ca in egala masura fiecare a contribuit la cladirea unei zile frumoase plina de amintiri cercetasesti.

La final va las cu pozele din dreapta paginii si cu un aplauz cercetasesc pentru organizatori: Andreea, Demi, Goe, Sorina.

P.S. : Nu ezitati sa lasati comentarii la articole ! :D

POZE :)

Toate bune,

Ozzy

Leave a Reply

Your email address will not be published.